← înapoi la căutare

manita

/ma.ni'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din manită.

Definiții

  1. (v.refl.) (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

Declinare

CazSingularPlural
verbmanitamanitau

manită

/ma'ni.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză mannite.

Definiții

  1. substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmanită—
genitiv-dativmanitei—
vocativmanită—
articulatmanita—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică