manieră
/ma.ni'e.rə/Etimologie
Din franceză manière.
Definiții
- (la pl.) mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută.
- (la sg.) politețe, amabilitate; bună-cuviință.
- fel, chip, mod, procedeu; modalitate.
- ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist.
- (peior.) tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru.
- folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manieră | maniere |
| genitiv-dativ | manierei | manierelor |
| vocativ | manieră | manierelor |
| articulat | maniera | manierele |