manevră

Etimologie

Din franceză manœuvre.

Definiții

1. (de obicei la pl.) deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; (p.ext.) luptă.
2. pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.
3. ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc.
4. ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port.
5. (concr.) parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.
6. manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc.
7. (med.) totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții.
8. (fig.) (mai ales la pl.) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.

Exemple

• Manevră obstetricală.

Declinare

Etimologie

Din franceză manœuvrer.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre locomotive, trenuri, nave) a executa o manevră.
2. (v.intranz.) (despre unități militare) a executa o manevră.
3. (v.tranz.) a manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc.
4. (v.tranz.) a mânui bani.
5. (v.intranz.) (fig.) a întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune.

Declinare