manetă
/ma'ne.tə/Etimologie
Din franceză manette.
Definiții
- pârghie mică folosită la declanșarea, oprirea și manevrarea manuală a unui mecanism sau instalații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | manetă | manete |
| genitiv-dativ | manetei | manetelor |
| articulat | maneta | manetele |