verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză mandriner.
Definiții
- (v.tranz.) a îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.
- (v.tranz.) (tehn.) a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mandrina | mandrinau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză mandrin.
Definiții
- dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare.
- (tehn.) priboi.
- sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mandrină | mandrine |
| genitiv-dativ | mandrinei | mandrinelor |
| vocativ | mandrină | mandrinelor |
| articulat | mandrina | mandrinele |