mandragoră
/man.dra'go.rə/Etimologie
Din franceză mandragore sau italiană mandragora < latină mandragorās. Provine din greacă antică μανδραγόρας (mandragóras).
Definiții
- (bot.) (Mandragora officinarum) plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mandragoră | mandragore |
| genitiv-dativ | mandragorei | mandragorelor |
| vocativ | mandragoră, mandragoro | mandragorelor |
| articulat | mandragora | mandragorele |