mandolină
/man.do'li.nə/Etimologie
Din franceză mandoline.
Definiții
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire.
Exemple
- Victor cântă la mandolină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mandolină | mandoline |
| genitiv-dativ | mandolinei | mandolinelor |
| articulat | mandolina | mandolinele |