← înapoi la căutare

mandat

/man'dat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză mandat. Confer germană Mandat.

Definiții

  1. împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură.
  2. (jur.) dispoziție, ordin.
  3. serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului; (p.ext.) formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmandatmandate
genitiv-dativmandatuluimandatelor
vocativmandatulemandatelor
articulatmandatulmandatele

mandata

/man.daˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză mandater.

Definiții

  1. (v.tranz.) (rar) a ordonanța plata unei sume de bani.

Declinare

CazSingularPlural
verbmandatamandatau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică