mandantă
/man'dan.tə/Etimologie
Din mandant.
Definiții
- persoană pentru care se încheie un act juridic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mandantă | mandante |
| genitiv-dativ | mandantei | mandantelor |
| vocativ | mandanto | mandantelor |
| articulat | mandanta | mandantele |