maharajah
/ma.ha.ra'ʒah/Etimologie
Din franceză maharadjah.
Definiții
- (în trecut) titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | maharajah | maharajahi |
| genitiv-dativ | maharajahului | maharajahilor |
| vocativ | maharajahule | maharajahilor |
| articulat | maharajahul | maharajahii |