magnetou
/mag.ne'tow/Etimologie
Din franceză magnéto.
Definiții
- mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnetou | magnetouri |
| genitiv-dativ | magnetoului | magnetourilor |
| vocativ | magnetoule | magnetourilor |
| articulat | magnetoul | magnetourile |