magnetotecă
/mag.ne.to'te.kə/Etimologie
Din franceză magnétothèque.
Definiții
- colecție de benzi magnetice (înregistrate); (p.ext.) mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnetotecă | magnetoteci |
| genitiv-dativ | magnetotecii | magnetotecilor |
| vocativ | magnetotecă | magnetotecilor |
| articulat | magnetoteca | magnetotecile |