magnetizator
/mag.ne.ti.za'tor/Etimologie
Din a (se) magnetiza + sufixul -tor (după franceză magnétiseur).
Definiții
- care poate să transmită magnetism.
Din a (se) magnetiza + sufixul -tor (după franceză magnétiseur).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnetizator | magnetizatori |
| genitiv-dativ | magnetizatorului | magnetizatorilor |
| vocativ | magnetizatorule | magnetizatorilor |
| articulat | magnetizatorul | magnetizatorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică