magnetită
/mag.ne'ti.tə/Etimologie
Din franceză magnétite.
Definiții
- oxid natural de fier cu proprietăți magnetice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnetită | — |
| genitiv-dativ | magnetitei | — |
| articulat | magnetita | — |
Din franceză magnétite.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnetită | — |
| genitiv-dativ | magnetitei | — |
| articulat | magnetita | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică