magnetism
/mag.ne'tism/Etimologie
Din franceză magnétisme, germană Magnetismus.
Definiții
- proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza.
- parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnetism | — |
| genitiv-dativ | magnetismului | — |
| vocativ | magnetismule | — |
| articulat | magnetismul | — |