magnadur
/mag.na'dur/Etimologie
Din germană Magnadur.
Definiții
- ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magnadur | — |
| genitiv-dativ | magnadurului | — |
| vocativ | magnadurule | — |
| articulat | magnadurul | — |