magiun
Etimologie
Din turcă macun.
Definiții
- pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, (p.ext.), a altor fructe (fără adaos de zahăr).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magiun | magiunuri |
| genitiv-dativ | magiunului | magiunurilor |
| vocativ | magiunule | magiunurilor |
| articulat | magiunul | magiunurile |