magie
/ma'ʤi.e/Etimologie
Din franceză magie.
Definiții
- totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc.
- ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase
- (Fig.) Putere irezistibilă de atracție, de fascinare.
- spectacol de prestidigitație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | magie | magii |
| genitiv-dativ | magiei | magiilor |
| vocativ | magio | magiilor |
| articulat | magia | magiile |
Sinonime: farmec, încântare