maculatură
/ma.ku.la'tu.rə/Etimologie
Din germană Makulatur, franceză maculature.
Definiții
- hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; (p.ext.) hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța.
- hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje.
- (fig.) scriere lipsită de valoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | maculatură | — |
| genitiv-dativ | maculaturii | — |
| vocativ | maculatură | — |
| articulat | maculatura | — |