măturea
/mə.tuˈre̯a/Etimologie
Din mătură + sufixul -ea, -ică.
Definiții
- diminutiv al lui mătură.
- mătură mică pentru periat hainele.
- (la pl.; în forma măturele) plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măturea | măturele |
| genitiv-dativ | măturelei | măturelelor |
| vocativ | măturea | măturelelor |
| articulat | mătureaua | măturelele |