măturar
/mə.tu'rar/Etimologie
Din mătură + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care face sau vinde mături.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măturar | măturari |
| genitiv-dativ | măturarului | măturarilor |
| vocativ | măturarule | măturarilor |
| articulat | măturarul | măturarii |