măturătură
/mə.tu.rə'tu.rə/Etimologie
Din a mătura + sufixul -ătură.
Definiții
- măturare.
- (concr.) gunoi adunat cu mătura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măturătură | măturături |
| genitiv-dativ | măturăturii | măturăturilor |
| vocativ | măturătură | măturăturilor |
| articulat | măturătura | măturăturile |