mătreață
/mə'tre̯a.ʦə/Etimologie
Origine incertă. Nici una dintre derivările propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept derivare al lui mătură cu sufixul -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Derivarea de la un latină *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sunt posibile următoarele ipoteze (legat cu italiană materasso < arabă مطرح maṭraḥ, confer spaniolă almadraque, după Tiktin; din latină tarmes („car”), cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din greacă μαδάρος (madáros), după Diculescu, Elementele, 479). Este cuvânt de uz comun (ALR, I, 11).
Definiții
- (med.) părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului.
- (spec.) pitiriazis.
- (bot.) mătasea-broaștei.
- (bot.) (Peplis portula) plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mătreață | — |
| genitiv-dativ | mătreții | — |
| vocativ | mătreață | — |
| articulat | mătreața | — |
Sinonime: 2: (med.) pitiriazis, (reg.) tărâțar, tărâță, 3: (bot.) mătasea-broaștei