mătăuz
/mə.təˈuz/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- mănunchi de busuioc, cu care preotul stropește cu agheasmă; sfeștoc, pămătuf.
- (reg.) bețigaș la capătul căruia se află un ghemotoc de cârpe sau de câlți și care are diverse întrebuințări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mătăuz | mătăuze |
| genitiv-dativ | mătăuzului | mătăuzelor |
| vocativ | mătăuzule | mătăuzelor |
| articulat | mătăuzul | mătăuzele |