mătăcină
/mə.tə'ʧi.nə/Etimologie
Din bulgară матицина (maticina) < slavă (veche) matica („regina albinelor”).
Definiții
- (bot.) numele a două plante erbacee aromatice:
- (Dracocephalum moldavica) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar.
- (Melissa officinalis) roiniță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mătăcină | mătăcine |
| genitiv-dativ | mătăcinei | mătăcinelor |
| vocativ | mătăcină | mătăcinelor |
| articulat | mătăcina | mătăcinele |
Sinonime: Dracocephalum moldavica: (bot.) (rar) melisă, (reg.) roiniță, bosioc-de-munte, busuiocul-stupului, Melissa officinalis: (bot.) roiniță