măscăriciune
Etimologie
Din a măscări + sufixul -ciune.
Definiții
- (înv.) vorbă, gest, purtare trivială; măscărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măscăriciune | măscăriciuni |
| genitiv-dativ | măscăriciunii | măscăriciunilor |
| vocativ | măscăriciune | măscăriciunilor |
| articulat | măscăriciunea | măscăriciunile |