mărunțime
/mə.run'ʦi.me/Etimologie
Din mărunt + sufixul -ime.
Definiții
- rarînsușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic.
- (concr.) lucru fără valoare, neînsemnat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărunțime | mărunțimi |
| genitiv-dativ | mărunțimii | mărunțimilor |
| vocativ | mărunțime | mărunțimilor |
| articulat | mărunțimea | mărunțimile |