mărturisitor
/mər.tu.ri.si'tor/Etimologie
Din a mărturisi + sufixul -tor.
Definiții
- (înv.) persoană care arată, susține, probează ceva; (spec.) persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor.
- (adjectival) doveditor, probant.
- duhovnic, confesor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărturisitor | mărturisitori |
| genitiv-dativ | mărturisitorului | mărturisitorilor |
| vocativ | mărturisitorule | mărturisitorilor |
| articulat | mărturisitorul | mărturisitorii |