mărturisire
/mər.tu.ri'si.re/Etimologie
Din a mărturisi.
Definiții
- faptul de a (se) mărturisi; mărturie.
- afirmare, susținere.
- (spec.) depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită.
- destăinuire, confidență.
- spovedanie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărturisire | mărturisiri |
| genitiv-dativ | mărturisirii | mărturisirilor |
| vocativ | mărturisire | mărturisirilor |
| articulat | mărturisirea | mărturisirile |