← înapoi la căutare

mărginuță

/mər.ʤi'nu.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din margine + sufixul -uță.

Definiții

  1. diminutiv al lui margine; mărgioară.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmărginuțămărginuțe
genitiv-dativmărginuțeimărginuțelor
vocativmărginuțămărginuțelor
articulatmărginuțamărginuțele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică