măreție
/mə.re'ʦi.e/Etimologie
Din măreț + sufixul -ie.
Definiții
- faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast.
- (înv. și reg.) mândrie, semeție, trufie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măreție | — |
| genitiv-dativ | măreției | — |
| vocativ | măreție | — |
| articulat | măreția | — |