mărșăluitor
/mər.ʃə.lu.i'tor/Etimologie
Din a mărșălui + sufixul -tor.
Definiții
- atlet specializat în proba sportivă de marș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărșăluitor | mărșăluitori |
| genitiv-dativ | mărșăluitorului | mărșăluitorilor |
| vocativ | mărșăluitorule | mărșăluitorilor |
| articulat | mărșăluitorul | mărșăluitorii |