mărămuță
/mə.rə'mu.ʦə/Etimologie
Din maramă + sufixul -uță.
Definiții
- rarmărămioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărămuță | mărămuțe |
| genitiv-dativ | mărămuței | mărămuțelor |
| vocativ | mărămuță | mărămuțelor |
| articulat | mărămuța | mărămuțele |
Din maramă + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mărămuță | mărămuțe |
| genitiv-dativ | mărămuței | mărămuțelor |
| vocativ | mărămuță | mărămuțelor |
| articulat | mărămuța | mărămuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică