măntăluță
/mən.tə'lu.ʦə/Etimologie
Din manta + sufixul -ăluță.
Definiții
- diminutiv al lui manta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măntăluță | măntăluțe |
| genitiv-dativ | măntăluței | măntăluțelor |
| vocativ | măntăluță | măntăluțelor |
| articulat | măntăluța | măntăluțele |