mălurare
/mə.lu'ra.re/Etimologie
Din a (se) mălura.
Definiții
- faptul de a se mălura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mălurare | mălurări |
| genitiv-dativ | mălurării | mălurărilor |
| vocativ | mălurare | mălurărilor |
| articulat | mălurarea | mălurările |
Din a (se) mălura.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mălurare | mălurări |
| genitiv-dativ | mălurării | mălurărilor |
| vocativ | mălurare | mălurărilor |
| articulat | mălurarea | mălurările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică