măgădău
/mə.gəˈdəw/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer măgădan.
Definiții
- (reg.) bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măgădău | măgădăi |
| genitiv-dativ | măgădăului | măgădăilor |
| vocativ | măgădăule | măgădăilor |
| articulat | măgădăul | măgădăii |