măcina

Etimologie

Din latină machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri.

Definiții

1. (v.tranz.) a preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte.
2. (adesea fig.) a fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca.
3. (v.refl.) a se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi).
4. (fig.) a chinui, a consuma, a distruge.
5. (fig.) a examina sau a medita îndelung.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru măcina.

Exemple

• Apa macină malul.
• Zidurile se macină.

Declinare

Sinonime: 1: frământa, 2: ruina, (se) mânca, (se) roade, (se) săpa, (se) scobi, 3: distruge, 4: chinui, consuma, zbate, zbuciuma, 5: rumega, depăna

Etimologie

Din măcina.

Definiții

1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru măcina.