măcăleandru
/mə.kə'le̯an.dru/Etimologie
Origine incertă. În general este considerat derivarea din ucraineană маколяндра (makoljandra) (Tiktin; Candrea), poloneză makolągwa; dar aceste cuvinte par provenite din română. Scriban propune un χαμαί κάλανδρος (chamaí kálandros, „o specie de ciocârlie”), care este puțin probabil (derivare directă din neogreacă κάλανδρος (kálandros), Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul).
Definiții
- (ornit.) (Erithacus rubecula) pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măcăleandru | măcălendri |
| genitiv-dativ | măcăleandrului | măcălendrilor |
| vocativ | măcăleandrule, măcălendre | măcălendrilor |
| articulat | măcăleandrul | măcălendrii |
Sinonime: (ornit.) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare