măcăitură
/mə.kə.i'tu.rə/Etimologie
Din a măcăi + sufixul -tură.
Definiții
- măcăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | măcăitură | măcăituri |
| genitiv-dativ | măcăiturii | măcăiturilor |
| vocativ | măcăitură | măcăiturilor |
| articulat | măcăitura | măcăiturile |