verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din mâr + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulțumirea.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni; peior.) a vorbi neclar, printre dinți, manifestând nemulțumire, enervare.
- (v.tranz.) a spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulțumit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mârâea | mârâeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mârâit | mârâite |
| genitiv-dativ | mârâitului | mârâitelor |
| vocativ | mârâitule | mârâitelor |
| articulat | mârâitul | mârâitele |