mârâi
/mɨ.rɨˈi/Etimologie
Din mâr + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulțumirea.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni; peior.) a vorbi neclar, printre dinți, manifestând nemulțumire, enervare.
- (v.tranz.) a spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulțumit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mârâea | mârâeau |