mânuriță
/mɨ.nu'ri.ʦə/Etimologie
Din mânuri (pluralul lui mână) + sufixul -iță.
Definiții
- (reg.) mânuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânuriță | mânurițe |
| genitiv-dativ | mânuriței | mânurițelor |
| vocativ | mânuriță | mânurițelor |
| articulat | mânurița | mânurițele |