mânușiță
/mɨ.nu'ʃi.ʦə/Etimologie
Din mână + sufixul -ușiță.
Definiții
- mânuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânușiță | mânușițe |
| genitiv-dativ | mânușiței | mânușițelor |
| vocativ | mânușiță | mânușițelor |
| articulat | mânușița | mânușițele |
Proverbe & zicători
- „Mănușiță mârță”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică