mâner
/mɨ'ner/Etimologie
Din mână + sufixul -ar.
Definiții
- parte a unui obiect care permite apucarea și manevrarea acestuia cu mâna.
Exemple
- Mâner al unei unelte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâner | mânere |
| genitiv-dativ | mânerului | mânerelor |
| vocativ | mânerule | mânerelor |
| articulat | mânerul | mânerele |
Sinonime: toartă, (pop.) mănușă, coadă, plăsea, braț