mânecuță
/mɨ.ne'ku.ʦə/Etimologie
Din mânecă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui mânecă.
- (la pl.) un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânecuță | mânecuțe |
| genitiv-dativ | mânecuței | mânecuțelor |
| vocativ | mânecuță | mânecuțelor |
| articulat | mânecuța | mânecuțele |