mânecar
/mɨ.ne'kar/Etimologie
Din mânecă + sufixul -ar.
Definiții
- haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci.
- perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mânecar | mânecare |
| genitiv-dativ | mânecarului | mânecarelor |
| vocativ | mânecarule | mânecarelor |
| articulat | mânecarul | mânecarele |