mândrie
/mɨnˈdri.e/Etimologie
Din mândru + sufixul -ie.
Definiții
- sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii.
- ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire.
- sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mândrie | mândrii |
| genitiv-dativ | mândriei | mândriilor |
| articulat | mândria | mândriile |
Sinonime: 1: semeție, onoare, 2: fală, fudulie, 3: orgoliu, măreție, trufie, îngâmfare