mândrișor
/mɨn.dri'ʃor/Etimologie
Din mândru + sufixul -ișor.
Definiții
- (pop.) mândruț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mândrișor | mândrișori |
| genitiv-dativ | mândrișorului | mândrișorilor |
| vocativ | mândrișorule | mândrișorilor |
| articulat | mândrișorul | mândrișorii |