mândrețe
/mɨn'dre.ʦe/Etimologie
Din mândru + sufixul -ețe.
Definiții
- frumusețe, splendoare.
- (concr.) ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mândrețe | mândreți |
| genitiv-dativ | mândreții | mândreților |
| vocativ | mândrețe | mândreților |
| articulat | mândrețea | mândrețile |