mâncătură
/mɨn.kə'tu.rə/Etimologie
Din a mânca + sufixul -ătură.
Definiții
- eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei).
- (reg.) urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mâncătură | mâncături |
| genitiv-dativ | mâncăturii | mâncăturilor |
| vocativ | mâncătură | mâncăturilor |
| articulat | mâncătura | mâncăturile |